De ce nu cei mai buni din lume la ceva? De ce să ne oprim într-un tavan imaginar care ne zice că mai mult de atât nu poate un român, nu poate România?
‍
Am crescut crezând că în orice domeniu putem fi un Hagi, o Simona Halep, un Dinu Lipatti. Adică cei mai buni din lume.

M-am măsurat cu oricine din lumea în care am fost. De ce nu aș avea acest drept? La fel văd și politica, ca un teren pe care putem fi printre cei mai buni. Și ca atare, încerc să fiu cel mai bun, sau printre cei mai buni oameni cărora România le-a dat onoarea de a o reprezenta. O fac și pentru emblema pe care o port, echipa la care joc – România.

Lupt pentru continuarea și creșterea sprijinului european pentru poporul Ucrainean, atât pentru populația civilă și reconstrucția țării, cât și pentru forțele armate ale țării, puse la grele încercări intrând în al treilea an al conflictului armat cu Rusia. 

Susțin aderarea Ucrainei și a Moldovei la Uniunea Europeană, ambele țări arătându-și dedicarea față de valorile europene care ne țin împreună și dorința de a împărți un viitor comun.

Consider imperativă accelerearea dispunerii de fonduri pentru pre-aderare pentru Moldova și sprijinirea guvernului Moldovei cu expertiză în elaborarea de proiecte.

Lupt ca integrarea economică a Uniunii care a început cu proiectul monedei Euro să fie continuat cu o uniune fiscală, astfel încât Uniunea să poată emite obligațiuni garantate de toate statele (cum a făcut în urma crizei COVID-19) și de propriile sale venituri, iar Uniunea să aibă mai multe surse de venit care să nu fie legate de contribuțiile directe ale statelor membre.

O uniune fiscală înseamnă și puterea de a transfera fonduri între statele membre pentru a ajuta statele care se confruntă cu probleme economice.

Susțin taxa pe carbon la graniță care a fost introdusă în acest an și o văd ca un model pentru expansiunea surselor de venituri ale Uniunii – nu taxe de dragul taxelor, dar taxe și subvenții care să ghideze economia către viziunea unei lumi mai bune. 

Lupt ca taxe asemănătoare să fie introduse pe consumul de materiale plastice de unică folosință și pe tranzacții financiare la nivelul întregii Uniuni. Veniturile obținute din aceste taxe noi vor fi folosite pentru investiții în energie regenerabilă la nivelul întregii Uniuni și a combate inegalitatea.

Susțin implementarea unui sistem comun de achiziții la nivelul Uniunii, obținând astfel contracte cu furnizori mai bune decât  ar putea obține oricare stat membru individual. Așa s-a întâmplat în timpul pandemiei COVID-19, când Comisia Europeană a negociat un contract cadru pentru toți cetățenii UE, obținând prețuri mult mai avantajoase.

Susțin de asemenea întărirea rolului de supraveghere al Băncii Centrale Europene, pe care Parlamentul European îl are momentan doar pe hârtie. Voi lupta ca acest rol să fie folosit pentru a mandata rate de dobândă diferențiate pentru investițiile în energie regenerabilă. Asta va face proiectele de combustibili fosili să fie mai greu de finanțat, încorporând astfel în mod corect prețul ecologic pe care îl plătim cu toții cu fiecare nouă mină de cărbune sau sondă petrolieră. Crizele cu care se confruntă acum Uniunea și cu care se va confrunta în viitor sunt prea mari pentru a fi gestionate de oricare stat membre de unul singur. Uniunea nu poate fi un actor credibil fără propriile fonduri și posibilitatea de a folosi aceste fonduri în mod strategic. Criza climatica, colapsul biodiversității, șocurile energetice și nevoia de a dezvolta sursele de energie regenerabilă, inflația, inegalitatea socială, inteligența artificială (inclusiv bulversarea pe care o aduce pieței muncii) - toate aceste probleme au nevoie de un răspuns coerent și eficace.

Orașul românesc a fost abuzat atât de regimul comunist cât și de specula imobiliară și autoritățile locale prea timide și lipsite de viziune și resurse pentru a proteja patrimoniul arhitectural, spațiul verde existent și logica urbanistică în care mașina personală să nu fie o necesitate absolută pentru a-ți trăi viața.

Satul românesc și urbanul mic au fost depopulate din cauza lipsei oportunităților economice și a distrugerii coeziunii sociale. Comunități care s-au închegat de-a lungul a câtorva generații au fost împrăștiate în câteva zeci de ani.

Cum pot fi oprite și întoarse aceste tendințe și care va fi viitorul așezărilor românești? Orașele românești vor trebui să fie regândite ca orașe circulare, cu spații verzi ample și mijloace de transport în comun accesibile, iar satele românești vor deveni laboratoare de imaginație, unde tehnica și infrastructura modernă se vor împleti cu metodele tradiționale de conviețuire cu natura pentru a oferi noi metode de agricultură sustenabilă.

Societatea românească a trecut prin șocurile succesive ale regimului comunist și a perioadei de capitalism sălbatic și eșecuri ale statului din anii 90 încoace. Aceste șocuri ne-au lăsat poate mai puțin încrezători în noi înșine și în ceilalți, devenind mai individualisti, mai singuratici. Cu toate acestea, ce văd în generațiile tinere îmi dă speranță.

Văd o generație care iubește libertatea individuală și libertățile civile, egalitatea în fața legii dar care înțelege că în lipsa unei plase sociale adecvate care să te susțină când ai nevoie, a investițiilor în infrastructură publică, în sistemul educațional și medical care deservesc pe toată lumea, aceste libertăți sunt doar cuvinte goale. Văd o generație care iubește Europa și își dorește lumea mai aproape, dar în același timp iubește planeta și înțelege că trebuie să ne adaptăm stilul de viață pentru a o salva și pentru a ne face și nouă viața mai ușoară. Văd o generație cu spirit antreprenorial dar care-și doresc ca inițiativele lor să facă comunitatea lor un loc mai bun, nu doar să îi îmbogățească.

În imaginea acestei generații văd România de mâine, liberă dar care alege să țină la ceilalți și la mediul înconjurător.

Uniunea Europeană a fost și continuă să fie un motor al drepturilor omului, al luptei împotriva schimbărilor climatice și al creșterii economice pentru statele din estul și centrul Europei. Cu toate acestea, Uniunea se confruntă cu probleme mari iar instituțiile care au ghidat-o până aici au nevoie de regândire și reformă.

Uniunea trebuie să devină mai primitoare cu refugiații și migranții – schimbările climatice vor crește drastic numărul de refugiați care vor încerca să-și găsească un nou viitor în țările UE. Nu e doar de datoria uniunii să îi ajute să-și găsească acest viitor, dar trebuie recunoscute beneficiile pe care migrația le poate aduce, aducând dinamism, idei noi și o dorință de demonstrare.

Susțin renuntarea la unanimitate în cadrul Consiliului European pe măsuri ce țin de politică externă și finanțe ale Uniunii, astfel încât Uniunea să nu poată fi luată ostatică de un dictator ales într-un stat membru. Susțin sistemul Spitzenkandidat, prin care votul pentru o anumită familie politică europeană e un vot și pentru următorul președinte al Comisiei Europene.

Europa reglementează și impune standarde restului lumii. Îmi doresc o strategie industrială europeană care să ne mențină economia competitivă, și care să rezolve problemele secolului XXI: criza climatica, suveranitatea energetică și digitală a Europei, dezvoltarea responsabilă și etică a inteligenței artificiale, și un sistem agroalimentar care să hrănească Europa și planetă fără a distruge biodiversitatea. Și în special o economie europeană în care România să pună la bătaie expertiza pe care a acumulat-o, și să beneficieze de investițiile prezente și viitoare.Îmi doresc o mai bună integrare între forțele armate ale statelor membre, astfel încât în situația în care granițele Uniunii sunt amenințate, un răspuns coordonat să dureze ore, nu luni.